DE CE ESTE TUBERCULOZA O PROBLEMĂ DE DREPTURI


advise-arrow-billboard-208494

Determinantele sănătății populației sunt frecvent indicate ca factori de risc pentru dezvoltarea tuberculozei, astfel fiind nerespectate:

Dreptul la o viață decentă (supraaglomerare, condiții sanitare și igienice, ventilație slabă, ocuparea forței de muncă); dreptul la hrană și apă de calitate; accesul la informații și comunicare; dreptul la  nediscriminare; dreptul la sănătate etc.

Respectiv, drepturile omului sunt direct conectate cu persoanele TB sau cele cu risc sporit de a dezvolta dintr-o tuberculoză latentă, una activă.

Fondul Global pentru combaterea Tuberculozei, HIV/SID-ei și Malariei explică contractarea TB ca fiind intredependentă de factorii care influențează vulnerabilitatea persoanei sau de accesul redus la serviciile de diagnostic, profilaxie și tratament asociate cu abilitatea omului de a-și realiza drepturile umane (Global Fund Information Note: TB and Human Rights, 2011, http://goo.gl/vyb6Z), devenind o maladie a inechității și inegalității.

Sărăcia, malnutriția, locuințele sărace și insalubritatea, complicate de alți factori de risc, cum ar fi HIV, tutunul, consumul de substanțe și diabetul zaharat, supun populația unui risc sporit de tuberculoză și îngreunează accesul la îngrijire. Mai mult de o treime (4,3 milioane la nivel mondial) de persoane cu tuberculoză sunt nediagnosticate sau nedeclarate, iar unele nu primesc deloc îngrijire.

Noile recomandări OMS (http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2017/world-tb-day/en/) privind etica abordează cele mai importante aspecte ale epidemiei, inclusiv, drepturile pacienților cu TB în societate, în penitenciare, politicile discriminatorii împotriva migranților afectați de TB, precum și abordările în cazul pacienților contagioși.

Acestea subliniază cinci obligații etice cheie pentru guverne, lucrători în domeniul sănătății, furnizori de servicii medicale, organizații neguvernamentale, cercetători și alte părți interesate pentru:

  • a oferi pacienților sprijinul social de care au nevoie pentru a-și îndeplini responsabilitățile,
  • a se abține de la izolarea pacienților cu tuberculoză înainte de epuizarea tuturor opțiunilor care ar asigura aderența la tratament și aplicarea măsurilor de izolare doar în condiții specifice,
  • a asigura populațiilor cheie accesul la standarde egale de îngrijire,
  • a asigura lucrătorilor din domeniul sănătății, realizarea activităților într-un mediu sigur,
  • a împărtăși rapid dovezile obținute în rezultatul cercetărilor pentru a informa și actualiza politicile naționale și globale privind TB.

Nerespectarea drepturilor omului alimentează răspandirea TB (Inter-Parliamentary Union (IPU), UNAIDS, UN Development Programme (UNDP), Taking Action Against HIV: A Handbook for Parliamentarians 2007

www.unaids.org/en/media/unaids/contentassets/dataimport/pub/manual/2007/20071128_ipu_handbook_en.pdf).

Necătând că fraza citată se referă la HIV, analiza drepturilor omului, în contextual violării acestora, poate fi cu ușurință aplicată și domeniului TB, deoarece nerespecatrea drepturilor creează condiții determinante economice, sociale și de mediu, iar populațiile cheie sunt, adesea, în mai mare măsură, expuse unor astfel de condiții, și în același timp, au acces redus la informare, putere și resurse necesare pentru a-și asigura și proteja sănătatea proprie.

TB submineză realizarea drepturilor omului prin creșterea vulnerabilității din cauza maladiei.

Persoanele afecate de TB suferă o povară dublă, cauzată de impactul TB și consecințele pierderii și/sau încălcării altor drepturi.

TB contribuie la creșterea sărăciei, de exemplu, prin interdicția de a munci și/sau prin costurile ridicate suportate, associate unui tratament și îngrijiri de durată.

Persoanele afectate pot deveni subiectul unor măsuri arbitrare sau/și repressive, cum ar fi tratamentul coercitiv, detenție, izolare și chiar încarcerare.

În sfarșit, stigma și discriminarea asociată TB și suprapusă sexului, sărăciei, statutului HIV sau unei altei comorbidități – poate influența direct angajarea în campul muncii, nivelul de trai al gospodăriei afectate și accesul la serviciile sociale.

Astfel, drepturile omului sunt relevante în aspectul accesului universal la profilaxia, diagnosticul, tratamentul, îngrijirea și suportul în TB, cel puțin prin trei căi:

  1. Încălcarea drepturilor omului, explicată prin existența trăsăturilor fundamentale unui mediu crescut de riscuri implicite, cu bariere la îngrijire și determinante sociale pentru o sănătate precară (Jurgens R et al., “People who use drugs, HIV, and human rights,” Lancet 376,2010: 475-485).
  2. Drepturile omului oferă context pentru tragerea la răspundere a guvernelor și părților terțe pentru dezvoltarea și implementarea răspunsului national la TB, reieșind din practicile existente de drept.
  3. Drepturile omului oferă context pentru implicarea persoanelor în reducerea vulnerabilității față de TB și pentru participare în dezvoltarea politicilor, programelor și practicilor care le afectează în mod direct.

La zi, Intervențiile, practicile, programele și politicile globale sunt axate pe susținerea și respectarea demnității persoanelor cu TB, atat în context biomedical, cat și de vulnerabilitate și aspecte de drept uman.

Pentru a crește eficiența răspunsului national la TB, abordările în sănătatea publică trebuie armonizate, în dependență de drepturile civile, politice, economice, sociale și de cultură locală.

În acelaș timp, se solicită examinarea cu atenție a aspectelor, ce țin de drepturile omului și abilitatatea persoanelor, comunităților și populațiilor cheie, de a-și proteja sănătatea, de a-și asigura accesul la informațiile și serviciile necesare (manifestate prin acces scăzut la servicii și sisteme de sănătate, inegalitate în tratament și îngrijire, vulnerabilitatea femeilor, copiilor, comunităților mobile, existența mediului fizic și/sau sănătatea precară etc.) și evitarea practicilor și măsurilor discriminatorii și nocive (criminalizarea statutului TB)


www.treatmentactiongroup.org/sites/default/files/tag_drtb_know_your_rights_full.pdf 

În concluzie, să nu sustragem intenționat atenția de la incapacitatea sistemelor statului de a asigura accesul calitativ la diagnostic, tratament și îngrijire, precum și de la deficiențile în comunicarea cu comunitățile afectate și populațiile cheie, stigmatizand și facând din persoanele cu TB – țapi ispășitori pentru progresele modeste pe care le avem, chemând, nejustificat, la aplicarea măsurilor coercitive și de pedeapsă.


Material selectat și pregătit de Oxana Rucsineanu (SMIT) și Svetlana Doltu (Consiliul pentru prevenirea torturii)

Un comentariu

  1. Brian Douglas · · Răspunde

    extrem de bine scrise în fapte și origine.
    Există, de asemenea, o problemă de lipsă a sprijinului transfrontalier al TBC între MD și RO în cazul în care un pacient cu tuberculoză după tratamentul inițial se deplasează înapoi la țara de origine și nu are asistență medicală, deoarece nu are înregistrări medicale.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: