Istoria Cristinei la cei 23 ani


r-sad-mom-large570

(imagine-simbol)

Cristina este o mamă tânăra din Drochia, care la ai săi 23 de ani s-a îmbolnăvit de tuberculoză și trece printr-o perioadă sfâșietoare, pentru că nu poate sta cu copilul său din cauza maladiei.

După ce am născut, mi-au luat copilul… De ce nu mi se permite să-mi vizitez copilul?

După ce am născut, aici la Bălți, mi-au luat copilul. De ce la Chișinău, mamele au voie să viziteze copilul, dar aici la Bălți, nu se permite?

Eram însărcinată când am început tratamentul în spital, la Bălți. M-au trimis acasă să nasc. Totul mergea bine, dar după naștere am venit înapoi, iar copilul l-au luat aici la Bălți.

Eu mă gîndesc, că am căpătat această boală de peste hotare.

Eu mă gîndesc, că am căpătat această boală de peste hotare. În 2017, mi-am făcut patent în Rusia de lucru. Acolo am trecut toti medicii, și nu mi s-a depistat nimic, dacă se depista ceva sau erau suspecții, precis că mă trimiteau acasă. Noi regulat treceam acolo, controale medicale. Până în martie 2018 am lucrat în Rusia, la fabrica, unde se făceau sucuri. După ce am rămas însărcinată, medicii de acolo mi-au spus, că totul era bine, eu am hotărât să mă întorc acasă și am revenit în sat.

Doctorița … mi-a prescris niște pastile de răceală. Le-am cumpărat, le-am băut, dar boala nu trecea.

De la bun început, eu nu tușeam. Când am început a tuși, m-am dus  la medicul de familie din sat și i-am spus, că nu pot dormi noaptea, că tușesc și am temperatură. Doctorița mi-a spus, că este o răceală, atunci eram deja însărcinată. Mi-a prescris niște pastile de răceală. Le-am cumpărat, le-am băut, dar boala nu trecea. Din nou m-am adresat la medicul din sat și i-am zis să facă ceva cu mine, să-mi dea îndreptare la raion, dar ea mi-a zis: Ce dacă ai răcit oleacă, repede vreai îndreptare la alt medic!?” Eu am cerut îndreptare la Chișinău, să mă controlez. Eram însărcinată și cointeresată să știu ce-i cu mine. Nu prea a vrut, dar totuși, îndreptare la Chișinău mi-a dat.

Cînd am ajuns la Chișinău, într-adevăr, s-a depistat tuberculoză.

Cînd am ajuns la Chișinău, într-adevăr, s-a depistat tuberculoză. M-au îndreptat înapoi la Bălți. Au spus, că voi sta internată la Bălți. Era aprilie. Cînd mi-au pus diagnoza, am trăit niște sentimente grele, plângeam foarte mult, nu vroiam să văd pe nimeni.

Am fost căsătorită, dar m-am despărțit, pentru că soțul nu a vrut să lăs copilul, dar eu am vrut. M-a lăsat și a plecat în Rusia, am auzit că și-a găsit alta, iar eu am rămas singură. Și iată că s-a întîmplat ce s-a întâmplat m-am îmbolnăvit de tuberculoză.

Dacă ai tubic, trebuie să stai acasă, și să nu umbli pe la punctul medical!

După ce la Chișinău mi-au pus diagnosticul, am venit acasă dintâi, în sat, la medicul de familie. I-am reproșat, că mi-a prescris medicamente pe care nu trebuia să le beau, dar eu le-am băut degeaba. Medicul nu are voie, să divulge diagnoza pacientului, dar eu, cînd m-am dus la medic, ea început să strige pe sală: Dacă ai tubic, trebuie să stai acasă, și să nu umbli pe la punctul medical!

Am venit acasă și am povestit fratelui mai mare tot, ce mi-au spus la Chișinău. El m-a încurajat, mi-a zis să nu plîng, pentru că totul va fi bine, pentru că a auzit, că această boală se tratează. Prietena mea Natalia mi-a zis, că voi fi internată la Bălți, și să nu-mi fac griji, că acolo este psiholog, care mă va ajuta. Multă susținere am avut din partea prietenelor, am două prietene care foarte mult m-au susținut, îmi ziceau să nu plîng, să nu mă inervez, iar acum și D-na Aliona, la fel mă susține foarte mult.

Cînd am venit acasă după 2 săptămîni de tratament să-mi mai i-au niște haine, vecinul care a auzit că am tuberculoză, repede a sunat la primărie și la polițistul de sector…

Cînd am venit acasă după 2 săptămîni de tratament să-mi mai i-au niște haine, vecinul care a auzit că am tuberculoză, repede a sunat la primărie și la polițistul de sector… Dar pînă au venit, eu deja mă intorceam la Bălți… Repede a sunat și a spus, că iaca, am venit acasă și cine mi-a dat voie…

Enorm s-a schimbat atitudinea celor din jur. Nu mai vorbesc la fel, le dai bună ziua, iar ei se întorc, parcă nici nu m-au văzut. Numai prietenele mă ajută.

Am stat internată la tratament, am plecat acasă, am născut, și iar m-am întors la spital.

Am stat internată la tratament câteva luni până la naștere. Am plecat acasă, am născut și iar m-am întors la spital. Copilul l-am născut pe 1 iulie. După ce am născut, mergeam la tub cabinetul din oraș. Dupa 15 zile, inainte de botezul fetiței, a venit d-nul medic pe tuberculoză, mi-a spus, că rezultatele analizelor sunt foarte rele. Din cauza că eram într-o situație complicată, mi-au luat fata pentru a o proteja de infecție.

Mi-au spus, că în fiecare zi o să am dreptul să-mi vizitez copilul. Dar nu a fost așa…

Medicul de familie, asistenta socială de la primărie mi-au spus, că în fiecare zi o să am dreptul să-mi vizitez copilul. Dar nu a fost așa. Copilul acum se află la centru de plasament pentru copii din Bălți. Am întrebat medicii, mi-au zis că totul e bine, nu are nimic. Eu am hrănit cu sân 15 zile, cât am stat acasă. Acum mă gândesc – chiar să fi fost totul așa de rău cum spun ei?

Cel mai mult îmi doresc să-mi văd copilul.

După nastere nu am avut probleme, nu am avut nici temperatură, mâncam foarte bine, nu am avut slăbiciuni, nici în kilograme nu am scăzut. Parcă îmi pare că după medicamentele acestea picioarele mă dor, iaca mergi, mergi și gata nu mai poți, parcă fug într-o parte. În rest merge bine. În curând plec acasă. Cel mai mult îmi doresc să-mi văd copilul.

Eu cred, că o lună de zile este de ajuns să stai în spital.

Eu cred, că o lună de zile este de ajuns să stai în spital, fiindcă pînă a începe tratamentul, ești periculos, dar după 2 săptămîni de tratament, deja nu mai ești periculos și nu mai poți să molipsești pe nimeni și poți să mergi acasă și acolo să continui tratamentul.

Primăria și asistența socială ar trebui să se implice să te ajute.

Cred, că lumea ar trebui să te susțină în așa situație. Primăria și asistența socială ar trebui să se implice să te ajute, ca să poți fără rînd șă-ți rezolvi întrebările.

Persoanelor, care sînt în tratament, le spun să fie cît mai optimiști, cît mai veseli, să nu plîngă, sa nu se inerveze. Să se străduie să primească tratamentul pînă la urmă, așa, cum au prescris medicii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: