Infecțiozitatea în tuberculoză


Comentează Oxana Rucșineanu,  SMIToxana

Istoria Cristinei, pe lângă problema tuberculozei, atinge și alte subiecte sensibile, de aceea mi-am asumat să-l comentez, reieșind din modul în care îl înțeleg. Pentru a vărsa lumină am discutat nu doar cu Cristina, dar și cu celelalte părți implicate. După discuții, am încercat să aliniezi punctele de vedere a tuturor și m-am ciocnit de un adevăr multidimensional, pentru că fiecare din cei implicați, pare să-și apere propriul său adevăr – pe de o parte se află Cristina, o tânără diagnosticată cu tuberculoză în perioada de sarcină, iar pe de altă parte, asitența medicală, autoritățile publice locale și asistența socială.

 Care sunt, deci, adevărurile din jurul Cristinei?

Adevărul unu. Persoana este diagosticată cu TB și urmează să inițieze tratamentul.
Adevărul doi. Persoana este o femeie însărcinată.
Adevărul trei. Femeia însărcinată este plasată în staționar pentru a iniția tratament.
Adevărul patru. După un timp, pacienta este externată pentru a continua tratamentul în ambulatoriu și a da naștere copilului.
Adevărul cinci. După naștere, analizele se înrăutățesc, deși clinic pacienta, afirma că se simte bine.
Adevărul șase. Pentru a proteja copilul de infecție, se decide plasamentul copilului într-un centru de copii, pentru că copilul în primele două luni formează imunitate.
Adevărul șapte. Pacienta este reîntoarsă în tratament staționar.
Adevărul opt. Nimeni nu-i propune tinerii mame o îngrijire alternativă pentru copil.
Adevărul nouă. Pe perioada aflării copilului în centrul de plasament, mamei nu i se permite vizitarea copilului.

Care sunt constatările?

Menționez câteva constatări evidente prin care formulez un șir de abordări care nu au dreptul la existență într-o societate contemporană:

Constatarea unu. Absența abordărilor privind infecțiozitatea în TB.
Constatarea doi. Prejudecăți și discriminarea în cazul TB.
Constatarea trei. Încălcarea drepturilor mamei și a copilului.
Constatarea patru. Continuarea practicilor de instituționalizare și lipsa intervențiilor comunitare în cazul copiilor afectați de TB.
Constatarea cinci. Absența abordărilor centrate pe persoană și familie privind tratamentul TB.

Astfel, în limita surselor disponibile de informare, voi încerca să explic unele din constatările efectuate.
Constatarea unu. Absența abordărilor privind principiile de infecțiozitate în tuberculoză.

Infecțiozitatea în tuberculoză

       Michael Rich, master în sănătate publică, expert în tuberculoza multidrogrezistentă, membru al organizației internaționale Parteneri în Sănătate (Partners in Health), SUA, în broșura Tu și Tuberculoza, elaborată cu susținerea Parteneriatul lui Lilly [1] și TBpeople comentând mitul transmiterii tuberculozeii prin obiecte de uz casnic, a explicat fenomenul de transmitere a tuberculozei în felul următor:
“Aproape toate tipurile de tuberculoză sunt transmise prin picături foarte mici. Când tușim, răspândim în jurul nostru o mulțime de bacterii. Dacă, prin inhalare, o bacterie pătrunde în corpul unei alte persoane, cel mai probabil, că aceasta nu va rămâne în plămâni, ci va fi eliminată la exhalare sau pur și simplu va pieri. Chiar dacă acumularea de microbacterii tuberculoase (MBT) este mai mare, acestea fiind inhalate se vor depune pe peretele posterior al gâtului și probabil, vor fi înghițite, după care vor fi distruse în stomac sau intestine. Pentru a se produce infectarea, este necesară o anumtă coincidență de factori, cum ar fi mărimea ideală a picăturilor cu MBT care ar putea pătrunde adânc în alveolele pulmonare, acolo unde bacteriile se pot înmulți. Dar nici aceasta nu va duce neapărat la dezvoltarea unei forme active a bolii. Bacteriile nu pot forma pe suprafețe, de exemplu pe piele, picături de dimensiuni potrivite pentru a ajunge în plămâni. Și chiar dacă acestea se vor așeza pe podea, iar măturându-le le vom ridica în aer, bacteriile nu vor putea să ia din nou forma potrivită.” [1]
Iată cum sunt explicate principiile de infecțiozitate în cazul TB în raportul Impactul spitalizării de lungă durată asupra persoanelor afectate de tuberculoză, elaborat cu susținerea Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate din sursele alocate de către Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei, prin programul regional EECA (TB-REP)

       “În trecut, TB se considera o maladie care necesita spitalizare și izolare obligatorie pentru a împiedica răspândirea acesteia. Durata lungă de spitalizare este în continuare argumentată în mod obișnuit, folosind afirmații de protecție a comunității de persoanele infecțioase cu TB. Cu toate acestea, poziția dată motivată de preocuparea reală pentru sănătatea publică, nu este argumentată prin dovezi. De fapt, cercetările au arătat că atunci când persoanele cu TB, inclusiv tuberculoză drogrezistentă, urmează un tratament eficient, infecțiozitatea se reduce rapid. De zeci de ani, regula „de două săptămâni” este văzută ca o dovadă deși una nesolidă privind etapa când o persoană cu tuberculoza sensibilă la medicamente devine necontagioasă. [2] Este important de reținut că atunci când s-a stabilit acest consens, unele studii cum ar fi studiile efectuate de Riley și alții în privința transmiterii infecției de la om la cobai (Cavia porcellus) nu au fost luate în considerare. [3-5] După cum remarcă Dharmadhikari și alții, studiile au demonstrat o reducere rapidă a contagiozității în aceeași zi în care oamenii au inițiat tratamentul și cu mult înainte de a obține rezultate negative la microscopie și cultură. [6] În mod semnificativ, studiile efectuate de Riley și alții au avut loc în perioada în care tratamentul standard pentru tuberculoza sensibilă la medicamente nu a inclus rifampicina, considerată a fi cel mai eficient medicament utilizat astăzi în tratamentul tuberculozei sensibile. Studiile recente au determinat cercetătorii precum Dharmadhikari și alții, Farmer și Raviglione să concluzioneze că regimul standard pentru tuberculoza multidrogrezistentă reduce, de asemenea, rapid capacitatea de transmitere a infecției. [6,7]  Necontagiozitatea în mare măsură depinde de eficacitatea tratamentului. Studiul efectuat de Escombe și alții privind contagiozitatea tuberculozei rezistente la medicamente în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV, a demonstrat că practic transmiterea infecției de la om la cobai s-a produs în cazul persoanelor cu tuberculoză drogrezistentă tratate inadecvat. [8] Din acest motiv, cercetările lui Dharmadhikari și alții menționează că testarea rapidă a ADN-ului pentru susceptibilitatea la medicamente (DST) este necesară pentru a asigura accesul la scheme eficiente de tratament și pentru ca persoanele cu TB rezistentă la medicamente să devină cât mai curând neinfecțioase. [6] ”

      În concluzie menționez că, în Republica Moldova există o rețea bine dezvoltată de laboratoare TB, care sunt dotate cu echipament modern și rapid și sunt disponibile în toată țara. Astfel logic ar fi să fim cu toții siguri că datorită echipamentului existent este asigurată stabilirea regimurilor eficiente de tratament pentru pacienții cu tuberculoză.
În aceste condiții, ar fi corect să presupunem că transmiterea infecției se reduce semnificativ, în deosebi dacă practicile de diagnostic și de identificare a cazurilor TB sunt asociate cu măsuri simple de control al infecției, cum ar fi utilizarea măștilor și ventilația adecvată.
Absența discuțiilor privind principiile de infecțiozitate sau abordările insuficiente privind reducerea contagiozității persoanelor cu TB care inițiază un tratament eficient contra maladiei încetinesc progresul introducerii și acceptării modelelor de tratament ancorate pe persoană.

Și în final, o întrebare retorică: în prisma celor relatate, este oare argumentată privarea Cristinei de dreptul de a-și vizita copilul în centrul de plasament, considerând că se procedează corect, justificând această abordare ca măsură de control al infecției?


Referințe:

[1] Tu și Tuberculoza, autor proiect Polina Sineatkina, Rusia, 2017
[2] Jensen P A, Lambert L A, Iademarco M F, Ridzon R. Guidelines for preventing the transmission of Mycobacterium tuberculosis in health-care settings, 2005. MMWR Recomm Rep 2005; 54: 1–141
[3] Riley R L. The hazard is relative. Am Rev Respir Dis 1967; 96: 623–625.
[4] Riley R L. The contagiosity of tuberculosis. Schweiz Med Wochenschr 1983; 113: 75–79.
[5] Riley R L, Mills C C, Nyka W, et al. Aerial dissemination of pulmonary tuberculosis. A two-year study of contagion in a tuberculosis ward. 1959. Am J Epidemiol 1995; 142: 3–14.
[6] Dharmadhikari A S, Mphahlele M, Venter K, et al. Rapid impact of effective treatment on transmission of multidrug-resistant tuberculosis. Int J Tuberc Lung Dis 2014; 18: 1019-1025.
[7] Farmer P E, Raviglione M C. Rapid impact of effective chemotherapy on transmission of drug-resistant tuberculosis: pity the guinea pig. Int J Tuberc Lung Dis 2014; 18: 1009–1011.
[8] Escombe A R, Moore D A, Gilman R H, et al. The infectiousness of tuberculosis patients coinfected with HIV. PLoS Med 2008; 5: e188.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: